Atracții turistice în București pentru persoanele în scaun rulant

Când vine vorba de călătorii, Bucureştiul este una din principalele porţi de acces turistic ale României. Aerul distinct al oraşului, o combinaţie fermecătoare de „mic Paris al Estului”, influenţe balcanice şi arhitectură modernă, fac din capitala României un loc unde aţi vrea să vă aflați.

Astăzi vă oferim informaţii despre obiective turistice din București care pot fi vizitate de persoane ce folosesc scaunul rulant.

Parcurile Bucureștiului – tărâmul verde al capitalei

Parcurile sunt tărâmul verde al capitalei – largi oaze de verdeaţă şi natură. Aleile sunt accesibile pentru scaunul rulant, zona abundă de soare dar şi de umbrele plăcute ale arborilor giganţi. De ce, așadar, să nu facem un tur virtual al celor două dintre cele mai reprezentative parcuri din oraş?

Cişmigiu este cel mai vechi şi cel mai elegant spațiu verde din Bucureşti. Hoinărind pe aleile acestui parc de 16 hectare este ca şi cum te-ai ȋntoarce ȋn timp, ȋn secolul al 19-lea, când a fost inaugurat. Aerul romantic englezesc, copacii seculari, sculpturile de pe alei, podurile de peste apă, bărcuțele care plutesc pe lac sau patinoarul din timpul iernii transformă locul ȋn cea mai frumoasă gradină publică din Bucureşti. Parcul datează de la mijlocul secolului al 19-lea, când fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena, Wilhelm Mayer, l-a transformat în cea mai frumoasă grădină publică din București.

Herăstrău, acum cel mai popular şi cel mai mare parc din Bucureşti, era în trecut o zonă de mlaştini şi noroi în nordul orașului. Cele 74 de hectare ale parcului au fost dezvoltate ȋn jurul salbei de lacuri formate prin amenajarea hidrotehnică a râului Colentina ȋn anul 1936. Cu timpul, Herăstrăul a devenit mai popular datorită atracţiilor şi pozitiei sale ȋn zona şic a capitalei. Vegetaţia unică, incusiv stejarul lui Tagore, plasează Herăstrăul pe harta plimbărilor libere relaxante.
herastrau

Ambele zone verzi sunt accesibile, iar o plimbare nu poate decât să vă umple de energie!

Palatul Parlamentului

Pentru că am scris într-un articol anterior despre Palatul Parlamentului și despre turul accesibil care poate fi organizat la cerere, dedicăm acum mai mult de un paragraf măreţiei şi lungii poveşti a construirii sale.

Istoria Palatului Parlamentului ȋncepe la cutremurul din 1977, când drama clădirilor vechi şi-a arătat faţa urâtă. Liderul comunist de la acea vreme, Nicolae Ceauşescu, a hotărât să sistematizeze aspectul Bucureştiului şi, profund impresionat de vizita sa recentă ȋn Coreea de Nord, a vrut pentru capitala țării sale să fie chiar mai impresionantă decât Phenianul şi să fie protejată de dezastre naturale sau de potenţiale ameninţări nucleare (eram doar în plin Război Rece ȋn anii ’80!). Concursul pentru proiect a durat aproape un an; au participat 17 echipe de arhitecţi de elită, iar învingătoare a fost o arhitectă de doar 28 de ani, Anca Petrescu.
palatul-parlamentului-buc-1
Toată lumea ştie că Palatul Parlamentului este situat pe Dealul Arsenalului, dar este mai puţin cunoscut faptul că acest deal a fost construit artificial.
O suprafață de 7 km pătrati din acest preţios cartier a fost demolată, dispărând astfel vechea inimă ȋn stil bizantin a oraşului (30.000 de proprietăţi şi case, 19 biserici ortodoxe, 6 sinagogi, 3 locuri de rugăciune protestante). Printre acestea, clădiri precum Biserica Sfânta Vineri (1650), Mănăstirea Antim (1715), Mănăstirea Văcăreşti (1736), Spitalul Brâncovenesc (1838) sau Institutul de Medicină Legală Mina Minovici (1892).
Din fericire, pentru câteva biserici (Schitul Maicilor – 1726 sau Sfântul Ioan cel Nou – 1756) s-a putut aplica o tehnică de translaţie, iar mica parte din ansamblul Bisericii Mihai Vodă (1564) care încă mai există a fost salvată deoarece a fost ascunsă (la propriu!) în spatele blocurilor de peste 10 etaje construite de o parte şi de alta a Bulevardului Victoria Socialismului.
60.000 de persoane au fost relocate în alte zone nou construite ale capitalei.
Forţa de muncă a fost adusă din toate colţurile României – aproape 100.000 de persoane au lucrat acolo, sub conducerea a 200 de arhitecţi. De la ciment şi marmură până la cristale şi covoare, toate au fost materiale de producţie românească.
palatul-parlamentului-buc-2
Au existat multe zvonuri cu privire la pretenţiile cuplului care conducea Partidul Comunist. De exemplu, se spune că ȋn timpul unei inspecţii a lucrărilor, Nicolae Ceauşescu era pe bulevardul principal care duce la Casa Poporului sau Casa Republicii (cum se numea palatul la vremea respectivă) și a cerut sa se planteze tei de o parte a bulevardului şi stejari de cealaltă parte, arătând în ambele părți. Apoi s-a întors şi a repetat cererea. Urbaniştii din jurul sau au fost nedumeriţi şi s-au temut să ceară precizări, aşa că au plantat tei şi stejari pe ambele părţi ale bulevardului, astfel ȋncât oriunde s-ar uita Preşedintele să vadă tei şi stejari!

Există multe legende urbane despre acest loc, niciodată dovedite ca fiind adevărate. Se spune că sunt tunele subterane de fugă şi buncăre solide. S-ar putea să fie adevărat… sau nu.

 

Muzeul Național de Artă al României – un muzeu pentru toți

Muzeul Naţional de Artă al României este o ȋncântătoare operă de artă şi arhitectură, pe lângă colecţiile din interiorul zidurilor sale frumos ȋmpodobite.

În ceea ce priveşte accesibilitatea, muzeul este dotat cu rampe de acces şi lifturi, deci prietenos cu turiştii cu mobilitate scăzută. Programarea vizitei trebuie făcută ȋnsă în avans.

Vă recomandăm cu căldură să vizitaţi acest muzeu, dar acum nu vă vom povesti despre picturi şi colecţiile de artă, ci despre istoria frământată a clădirii.

De-a lungul timpului, clădirea, mai cunoscută ca Palatul Regal, a fost reşedinţa celor mai importante personalităţi româneşti şi istoria sa a fost una de glorie – decădere şi renaştere.
La ȋnceputul anilor 1800, Dinicu Golescu, un boier valah a construit partea sudică a palatului. Două decenii mai târziu, palatul era locuit de prinţul local Alexandru Ghica, iar după Mica Unire (1859) Alexandru Ioan Cuza a transformat palatul ȋn reşedinţă şi loc de ceremonii.
Monarhia regală a Regelui Carol I a transformat faţa palatului ȋntr-una demnă de Micul Paris al Estului. În mai multe rânduri, regele a angajat arhitecţi precum Paul Gottereau (francez) şi Karl Liman (ceh) pentru a lărgi şi revigora aspectul clădirii. Pentru cei care călătoresc ȋn România, numele celor doi câştigă ȋn semnificaţie, vizitând Castelul Peleş (Liman) sau admirând arhitectura eclectică a Palatului CEC de pe Calea Victoriei (Gottereau).
Soarta palatului s-a schimbat ȋn 1926, ȋn timpul domniei Regelui Ferdinand, când un mare incendiu a afectat ȋntreaga clădire. Între anii 1930 şi 1940 Palatul Regal a fost refăcut, mărit şi transformat ȋntr-un edificiu luminos cu o mare contribuţie a talentatului arhitect român N. Nenciulescu.

Muzeul Național de Artă al României
Muzeul Național de Artă al României

Când Partidul Comunist a preluat puterea după 1944, Palatul Regal a devenit Muzeul Naţional de Artă a României. După căderea comunismului ȋn 1989, Palatul a suferit din nou distrugeri, fiind afectat de incendii, focuri de armă şi furia mulţimii. Colecţia de artă a fost masiv afectată de umezeală.

A fost nevoie de o decadă (1990-2000) pentru ca Palatul să fie redeschis publicului. Acum puteţi admira atât Palatul cât şi colecţiile de artă pe care le adăpostește.

Veniţi aici şi descoperiţi istoria nevăzută a Bucureştiului!

You may also like...

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *